Alergatul este simplu. Se pune un picior in fata celuilalt repede si se alearga. Banal as putea spune.

Putina istorie

Nu stiu cati au auzit de Adolf Dassler, dar cred ca toti am auzit de firma sa si a fratelui sau “Gebrüder Dassler Schuhfabrik”. Ei au schimbat lumea. De recunoscut ca la nume, initial, nu au fost foarte inspirati, dar la pantofi s-au priceput. Au fost atat de buni incat au reusit sa convinga alergatori profesionisti sa le poarte pantofii cu sau fara sponsorizari. Modelul de baza din 1936 era deosebit de simplu si nu stiu daca avea un nume aparte dar pe James Cleveland “Jesse” Owens se pare ca asta nu l-a deranjat in a castiga 4 medalii de aur la Jocurile Olimpice de Vara de la Berlin. Lipsa de nume se pare ca nu l-a deranjat nici pe Emil Zátopek in a face lucruri de legenda la Helsinki in 1952.

Firma s-a redenumit prin 1949 in Adolf Dassler adidas Sportschuhfabrik, Adi Das de la Adi Dassler si asa i-a ramas numele, au fost atat de buni incat la noi pana si picioarele de porc poarta numele de “adidas”. Daca ne uitam la produsele firmei Adidas din 1939 pana in 1980 remarcam imediat un singur lucru: toate au tepi pe pingea si nu prea par confortabili la mers deoarece nu au calcai. Cu exceptia pantofilor pentru fotball si a altor nise, tot ce implica alergare – chiar si pantofii folositi la maratoane – au tepi pe pingea. Este perfect logic deoarece pistele erau de zgura si tepii se inteleg de minune cu zgura.

Un alt necunoscut care a schimbat lumea este japonezul Kihachiro Onitsuka. El a inceput specializat in pantofi pentru basketball, inspirat de dictonul “Mens sana in corpore sano”, motto-ul companiei sale este “Anima sana in corpore sano”, pe scurt ASICS. Cel mai cunoscut produs al firmei lui Onitsuka este pantoful Mexico 66 care se fabrica si in ziua de azi intr-o forma fundamental identica cu primul pantof Mexico 66 care a iesit din atelierul lui Onitsuka. Mexico 66 seamana principial cu ce facea Adidas, doar ca are calcai si nu are tepi deoarece era gandit pentru beton si asfalt, nu pentru zgura.

Daca este sa ne uitam la toti producatorii de pantofi pentru alergat care activau in lume pana in 1970 o sa remarcam o obsesie pentru pantofi fara calcai, eventual cu tepi pe pingele, usori, fara sustinere a boltei piciorului si doar la cei pentru “off-road” protectii pentru tendonul lui Achile si intarituri laterale.

Insa din 1970 “all hell broke loose”, au inceput sa apara pantofi de alergat cu burete in calcai. S-a ajuns la trei tipuri de pantof in functie de ce calcatura ai, diferentele de nume nu mai sunt doar design si culoare, sunt mii de geluri si intarituri la calcai, sute de forme de talpa, patente legate de polimeri si arhitecturi, pungi de aer si forme ciudate ca sa “activeze” mai multi muschi. In toata aceasta invalmaseala publicitara s-a uitat un singur lucru, singurul lucru care conteaza cu adevarat. S-a uitat de unde s-a plecat.

De unde s-a plecat

Cum putem sa credem ca o revolutie de un secol in pantofi are impact semnificativ asupra evolutiei unei specii?~ De ce am vrea sa modificam postura sau ceva din functionalitatea unei fiinte care este rezultatul a milioane de ani de adaptare si de eficientizare? La ce performante avem, se pare ca genul hominizilor alearga cu mult inainte de aparitia lui Homo Sapiens, inca de pe vreamea lui Homo Erectus. Se pare ca Homo Sapiens alearga un maraton in fiecare zi, descult sau cu protectie minima, de cand a aparut ca specie. Daca incepem sa sapam putin in istoria noastra ca rasa de alergatori nu se poate sa nu dam peste studiile lui Daniel Lieberman, Professor of Human Evolutionary Biology, Harvard University, peste experimentele lui “Barefoot” Ted McDonald sau peste cartea lui Christopher McDougall. Specia noastra vaneaza de mii de ani antilope si alte ierbivore mari cu sulite si pumnale rudimentare folosind “haituitul” sau “persistence hunting” cum se numeste in literatura engleza. Nu mai stiu unde exact am vazut poze cu niste picturi rupestre in care animalele erau inconjurate de vanatori. Stiu ca m-a surprins imediat faptul ca antilopa sau gazela, ce era, avea capul coborat. Daca antilopele se aseamana catusi de putin cu caprioarele si caii de pe la noi, capul coborat inseamna ca era extenuata, nu cred ca pastea linistita cand avea prin jur zece hominizi care aruncau in ea cu pietre si sulite.

Omul nu are nici o sansa sa depaseasca la sprint nici macar o ierbivora mare sau sa se fereasca eficient de coarnele ei, dar daca aceasta este speriata si haituita pana la extenuare, ar fi foarte usor sa bagam sulita in ea. Am remarcat ca in mai toate picturile rupestre animalele sunt reprezentate mai svelte decat par sa fi fost in realitate si oamenii de asemenea. S-ar putea sa fie doar viziunea comuna a artistilor de-a lungul a cateva zeci de mii de ani sau s-ar putea sa fie dovada a faptului ca noi, ca specie, apreciem alergatul. Noi, Homo Sapiens daca ar fi sa ne comparam cu masinile, nu suntem o masina de curse, ci un 4×4 semiamfibiu cu canistre suplimentare, cu cauciucuri de strada, de namol si de zapada care se schimba din mers.

Armatele din ultimii trei – patru mii de ani de cand avem istorie scrisa au aratat, dincolo de orice dubiu, ca oamenii hotarati sunt foarte eficienti la a se deplasa pe suprafata Pamantului cu mimim de echipament. Revenind la pantofi, legiunile romane au cucerit jumatate din lumea cunoscuta in sandale si eroii Greciei tot sandale purtau sau alergau desculti, asa cum se vede de pe ceramica care a supravietuit pana la noi si din scrierile filosofilor care laudau alergatul si pe alergatori. Talpa sandalelor Imperiului Roman de la etrusci si pana la destramarea sa a fost facuta din piele. Atat le-a fost suficient sa alerge in toate colturile imperiului. Atat de pretuita era viteza si flexibilitatea incat aproximativ unul din trei legionari era din infanteria usoara, cea care hartuia inamicul si se retragea in siguranta oferita de falanga care era foarte rezistenta dar lenta.

Cautand in continuare prin productia de pantofi din ultimul secol ajungem sa dam peste zeci de fabricanti de incaltari care nu au adoptat calcaie intarite si burete; ofera incaltari minimaliste si se ajunge foarte usor la extrema cealalta: doar o talpa si un snur. Talpa are numai 4mm si este ultimul strigat al tehnologiei polimerilor, mai mai ca poti sa o folosesti la vesta antiglont. Aceste variatii sunt mult mai aproape de sandalele legionarilor decat pantofii cu burete. Scopul pantofului a fost, este si ar trebui sa fie de a ne proteja picioarele. Protectia nu trebuie sa fie exagerata, daca nu avem platfus nu avem nevoie de suport pentru bolta piciorului. Daca terenul nu are pietre ascutite nu avem nevoie de 2 cm de talpa din Vibram. Daca nu este frig nu avem nevoie de captuseala, dar talpa de Vibram este binevenita cand ne protejeaza de gheata rece de sub talpile noastre. De ce sa punem burete sub calcai daca nu se alearga pe calcai? Iar cand vine vorba de “motion control” pentru cei care cica calca stramb, mai bine lipsa. De ce am alege sa purtam toti gulere de spuma ca sa ne protejam vertebrele cervicale cata vreme suntem sanatosi? Talpa piciorului este sensibila, poate chiar mai sensibila decat palma. A invata sa alergam cu centimetri de spuma sub talpa este ca si cum am vrea sa invatam a face goblen cu manusa de box in mana.

Copiii care nu au avut ocazia sa alerge desculti nu au invatat niciodata cum se alearga. Noi am fost obisnuiti cu pantofii cu burete in calcai din frageda pruncie, nu am apucat sa uitam de ce ne ridicam pe varfuri deoarece nu am invatat niciodata cat de neplacut este sa dai cu calcaiul in pamant cand alergi. Noi nu am simtit niciodata nevoia de a alerga pe pingele. Alergatul este atat de banal, este o parte integranta a civilizatiei noastre, dar pentru ca este atat de simplu sa alergi, la fel de simplu este sa si uiti cum se alearga. Se pare ca noi, cei nascuti dupa 1975, suntem prima generatie de Homo Sapiens care nu mai stie sa alerge.

Tehnica

Vreti sa alergati? Alergati cu o talpa cat mai subtire, fara bureti, spume sau gel si fara alt suport decat cel pe care ni-l dau muschii. Vreti sa va cumparati pantofi de alergat, mai bine luati niste espadrile chinezesti, de 6 lei, din piata, in loc sa cumparati “pantofi de alergat” de 500 de lei cu super-gel sau cu nu-stiu-ce-tehnologie-de-amortizare. Cu cat este talpa mai subtire cu atat simtim pamantul mai bine, cu atat suntem mai aproape de forma de la care ne-am indepartat cu tehnologia prost inteleasa.

Singurul scop al talpii in lumea moderna este sa ne protejeze de pietrisul de pe asfaltul pe care alergam si eventualele cioburi, cuie sau suruburi pe care nu le vedem la timp. Dupa ce invatam sa alergam vom putea alerga bine incaltati in absolut orice si pe orice fel de suprafata. Eu unul prefer sa alerg pe gheata decat sa merg, in mod suprinzator, stiu ca este contraintuitiv, dar alergatul este mai putin dezechilibrant decat mersul. Mersul presupune lasatul greutatii pe cate un picior, alergatul presupune pusul piciorului pe punctul de proiectie al centrului de greutate. Proiectia se deplaseaza rectiliniu si uniform inainte si ca atare nu avem cum sa alunecam decat atunci cand vrem sa schimbam brusc directia sau viteza.

Trebuie sa intelegem ca suntem slabi, indiferent de cate sute de ridicari pe varfuri putem sa facem, deoarece ne-am protejat prea mult picioarele si le-am protejat prost deoarece nu am stiut de ce trebuie sa le protejam. Va rog sa reinvatati sa alergati, trebuie sa reinvatam sa alergam, daca nu pentru noi, atunci pentru copiii nostri. Trebuie sa recunosc ca iarna este cel mai interesant pentru ca nu ma uit la ceas sa scot un timp, sunt concentrat la cum calc, unde calc, unde este gheata, sunt constient si la respiratie deoarece este uneori dureroasa din cauza aerului rece. Uitandu-ma la cum am alergat saptamana trecuta, as putea zice ca mie imi place sa alerg numai iarna la -14 grade si vant cu rafale de 32km/h. Sunt numai eu si zapada din jur. Toti stau zgribuliti in case, sau se grabesc catre un calorifer cald in timp ce eu imi vad de drum, o umbra pasagera in linistea serii, cand nu se aude decat zapada scartaind ritmic si vantul care spulbera tot ce intalneste in cale.

Alergatul este usor, agil si fara durere. Cu foarte putin antrenament se ajunge ca alergatul sa fie la fel de usor ca mersul, usor si sustenabil cat vrea inima noastra. Trebuie sa pornim la alergat foarte usor si cu precautie maxima deoarece noi suntem debili fizic, noi, 80% din populatia lumii “moderne”, cei care alergam pe calcai pornim intr-o activitate la care ar fi trebuit sa avem zeci de ani de experienta. Suntem mari, suntem grei, suntem subdezvoltati muscular, suntem cocosati, nu avem spate, nu avem brate, iar gleznele ne sunt slabe dupa doua zeci de ani de purtat pantofi cu prea multa protectie. Din pacate nu am invatat sa alergam la doi ani si trebuie sa invatam la doua zeci sau chiar mai mult. Trebuie sa fim constienti ca majoritatea dintre noi nu vom scoate nici pe departe timpii pe care ii scot atletii profesionisti sau kenienii care nu au de ales si trebuie sa alerge 20km pana la cea mai apropiata fantana, dar putem sa iesim si sa alergam de placere. Cine poate sa ne opreasca? Nimeni in afara de noi. Orice ar fi afara se rezolva cu o haina adecvata, orice ar fi in acasa se rezolva cu putina intelegere, singurele piedici care conteaza cu adevarat ni le punem singuri prin scuze sau prin utilizarea defectuoasa a tehnologiei. Trebuie sa alergam ca sa ne relaxam, sa ne limpezim capul si sa ne purificam corpurile. Ardem excese si stress, ne ajuta sa ne odihnim mai bine si ne face mai puternici, ne maseaza organele interne, ne ajuta sa functionam mai bine, ne face mai agili, mai intelepti si mai buni.

Putina atentie, va rugam

Toti privesc maratonul ca pe ceva extraordinar si mult peste puterea omului mediu. Sa facem putina matematica. Daca mergem mai alert, 8km/h, facem 42km in putin peste 5 ore. Majoritatea maratoanelor isi strang traseul dupa 6 ore de la start. Credeti ca un pas alergator sau o alergare usoara timp de 4 ore este greu? Nu este greu, nu va apucati sa va imaginati gustul strugurilor, nu va amagiti, ridicati-va de pe scaun si incercati-i. Iesiti la alergat, nu exagerati si cautati echilibru in tot ce faceti. Este un drum cu progres destul de lent din cauza startului intarziat pe care il avem, dar este fezabil. Nu va spun sa va duceti maine la maraton, dar noi ca specie avem potentialul de a alerga foarte confortabil pe distante foarte mari.

Istoria moderna ne arata ca toti indivizii speciei noastre, indiferent de varsta sau sex, alearga cu viteze similare cand vine vorba de ultramaratoane si poate de aceea majoritatea ultramaratanoanelor nu au categorii de varsta sau de sex. Au doar 160 de km si un grup de bezmetici care se intrec aparent fara scop. Cu exceptia a zece insi care alearga dupa premiul de un sfert de milion de dolari, restul alearga doar ca sa isi faca poza cand trec linia de sosire. Dupa ce veti descoperi placerea alergatului este posibil sa exagerati in antrenamentul dumneavoastra. Odihna, de obicei, este prima care sufera in programul nostru modern. Incercati sa dormiti minim 8 ore de somn pe noapte si cel mai sanatos este sa nu exagerati. Ca sa intelegeti importanta este odihna in timpul antrenamentului avem dureroasa concluzie a unui studiu al Armatei Isreliene “Greater than 60% decrease in stress fractures was achieved by enforcing a minimum sleep regimen and lowering the cumulative marching during infantry training.”

Concluzie

Cu toate ca nu stim de unde sare iepurele, multi dintre noi suntem prea batrani pentru a face altceva decat un “long and slow” de calitate, dar toti suntem datori sa nu ne stricam copiii. Hai sa ii lasam sa alerge desculti prin casa, fara sosete si fara papuci de casa. Omul nu se imbolnaveste de la faptul ca sta cu piciorul gol pe gresie intr-o casa in care sunt 23 de grade, chiar ii face bine. Hai sa ii lasam sa alerge cat le pofteste inima, hai sa ii invatam sa respire doar pe nas, sa ii invatam cum sa aiba grija de picioare si cum sa isi taie unghiile. Haideti sa alergam cu ei, haideti sa ii ducem la tara si sa ii lasam sa simta iarba sub picioare. Putem sa invatam in timp ce invata si ei.

Lasati-i sa se bucure de viteza si sa se invete cat sa munceste pentru ea. Lasati-i sa vada ca alergatul este mai delicat decat sageata in sus si spatiu. Haideti sa ii invatam sa aprecieze echilibrul si sa nu isi bage piciorul in acceleratie in cautare de adrenalina.

Bibliografie:

• www.adidas-group.com/en/ourgroup/assets/History/pdfs/60Years_HistoricalOverview_e.pdf
• www.sports-reference.com/olympics/athletes/ow/jesse-owens-1.html
• www.sports-reference.com/olympics/athletes/za/emil-zatopek-1.html
• Dicitionar de argou al limbii române, George Volceanov, Editura Niculescu, 2007, ISBN: 978-973-748-104-7
• en.wikipedia.org/wiki/ASICS
• McGraw-Hill Dictionary of American Idioms and Phrasal Verbs. © 2002 by The McGraw-Hill Companies, Inc
• barefootrunning.fas.harvard.edu/
• barefootrunning.fas.harvard.edu/Nature2010_FootStrikePatternsandCollisionForces.pdf
• barefootrunning.fas.harvard.edu/Nature2004_EnduranceRunningandtheEvolutionofHomo.pdf
• www.fas.harvard.edu/~skeleton/danlhome.html
• barefootted.com
• www.chrismcdougall.com/blog/
• McDougall, Christopher. Born to Run: A Hidden Tribe, Superathletes, and the Greatest Race the World Has Never Seen. Knopf. ISBN 0307266303.
• www.runinamerica.com/2011/11/christopher-mcdougall-on-running-form.html
• Bernd, Heinrich, Why We Run: A Natural History. HarperCollinsPublisher. ISBN 9780060958701
• www.donsmaps.com/cavepaintings.html
• Finestone, A., and C. Milgrom. How Stress Fracture Incidence Was Lowered in the Israeli Army: A 25-yr Struggle. Med. Sci. Sports Exerc.2008. 40(11S):S623?S629

Credit foto:

• www.bs757.com
• www.gettyimages.com
• en.wikipedia.org/wiki/File:Muybridge_runner.jpg