De la anorexie la Binge Eating si bulimie (II)

continuare la articolul “De la anorexie la Binge Eating si bulimie (I)“

Cum putem sa iesim din acesti cerc vicios?

Ingaduinta

Primul pas este sa incercam sa nu ne provocam voma si nici sa nu trecem automat la auto-pedepsire. Trebuie sa scapam de starea de anxietate si sa acceptam ca vom cadea din cand in cand in ispita.

Mai intai e bine sa nu aproximam cate kcal am mancat. Daca ne obsedeaza sa stim ce am mancat e bine sa calculam kcal cu adevarat (de exemplu eu am avut o perioada in care imi era groaza ca mananc peste 900 kcal pe zi: de fapt mancam 600).

E ok sa incercam sa facem sport, dar nu mai mult decat o ora de sport dupa un episod de infulecare. Pentru linistire trebuie sa reusim sa trecem de primele cateva ore dupa episodul de infulecare fara sa luam nici un fel de actiune. De aceea e bine sa gasim o actiune care sa ne distraga si sa ne ocupe timpul. Pentru mine, de exemplu, aceasta ar fi brodatul sau scrisul (cand intr-adevar nu ma mai gandesc la altceva). Pentru altii ar putea fi un alt tip de lucru manual, vizionarea serialului preferat, desenatul, vorbitul cu amicii pe facebook.

Nu va fie teama: odata ce trece momentul de criza (infulecarea) si momentul de panica de dupa aceea, e mai bine. Rugati-va mult lui Dumnezeu, cititi Psalmi si ganditi-va ca nu sunteti singure. Puteti apela fara teama si la terapia de grup (care va fi discutata in capitolele urmatoare).

Veti vedea ca si episoadele de criza se raresc daca reusiti sa controlati starea de anxietate. De ce? Pentru ca, dupa cum am discutat, momentul de infulecare provine din presiunea exterioara. Anxietatea pune presiune, deci… corect, criza vine mult mai repede si e mult mai devastatoare. E bine de fiecare data sa ne facem un soi de calendar, in care sa punem episoadele de criza si momentele in care ne-am provocat voma sau ne-am purificat apoi (si cum ne-am purificat). Daca incercam sa exersam ingaduinta cu noi insine, vom vedea ca incidentele se raresc.

E foarte important sa vizualizam progresul crizelor de infulecare, pentru ca, fiind anorexice, avem increderea in noi insine sub pamant, nu la pamant. Trebuie sa vedem, atunci cand incercam sa fim ingaduitoare si deci atunci cand ne hotaram in mod constient sa NU MAI VOMAM, ca acest lucru, acest mare sacrificiu (pentru ca e un sacrificiu urias pentru o anorexica sa accepte ca a mancat si sa nu faca nimic impotriva substantelor din corpul ei!) ne ajuta de fapt sa ne controlam!

Reflexia

Al doilea pas este realizarea ca infulecarea nu are legatura cu pofta. Trebuie sa gasim motivul pentru care ne infulecam, pentru ca in felul acesta putem sa prevenim in mod rational aparitia poftelor si vom putea sa ne dam seama cand se apropie momentul de criza.

Acest proces, rationalizarea adica, este foarte dificil, pentru ca de obicei suntem intr-un stres continuu. E bine sa intram in reflexie in momentele de calm, pentru ca atunci avem o oarecare distanta de instinctele noastre.

Atentie: nu dati vina numai pe mediul inconjurator. E adevarat ca o parte din presiune vine din exterior, dar de fapt reactia e a noastra, deci felul in care procesam presiunea e cheia!

Uite cateva puncte de plecare in procesul de reflexie:

• Cand pot sa spun cu siguranta ca eram calma?
• Ce s-a intamplat dupa aceea?
• Ce am simtit in ultimul ceas (inainte sa ma apuc sa infulec)? Am simtit ca se ridica nivelul tensiunii din jur? Mi-a fost teama de ceva? Am primit o vizita? La ce m-am gandit?
• Ce am facut cand m-a apucat criza? M-am dus la bucatarie sau am mancat ce-am gasit in locul unde ma aflam? De ce am ales alimentele pe care le-am mancat si nu pe altele?
• Ce au facut cei din jurul meu? Au legatura ei cu momentul de criza si cu oprirea ei? (M-am oprit cand a plecat mama de acasa?)
• De ce m-am oprit?

Anticiparea crizelor

Odata ce suntem stapane pe momentul crizei, putem incerca deja sa limitam consumul din timpul crizelor. Strategia depinde foarte mult de rezultatul reflexiilor de la pasul 2 (Reflexia), deci nu pot sa va dau o reteta a succesului. Insa uite cateva sfaturi:

• Daca observati ca mancati tot ce exista in camera, cea mai buna strategie e sa va mutati in alta camera, plina de alimente mai sanatoase: morcovi, rosii, ardei, mancarica de mazare, pui rece la cuptor (trebuie sa fie multa mancare), supa (multa supa, da, pentru ca adauga volum si deci ne vom opri mai repede), salata cu multe foi. Trebuie sa arate totul ca un festin, sa fie imbietor (altfel ne ducem inapoi la prajituri si… atata ne trebuie)
• Daca observati ca mancati atunci cand se pomeneste un anumit subiect, incercati sa vorbiti cu cei din jur sa nu-l mai pomeneasca. Daca e vorba despre mancare si initiatorii sunt parintii, s-ar putea insa sa fie mai dificil. E insa important in cazul acesta sa marturisim ca infulecam si apoi ne provocam voma, sa le aratam ranile din gat si in felul acesta parintii vor inceta sa puna presiune pe noi
• Daca observati ca exista ceva care va linisteste aproape instantaneu (de exemplu convorbirea cu prietena cea mai buna, vizionarea telenovelei preferate), e clar: cum simtiti criza, va duceti tinta acolo, echipate cu o mega-salata pe care trebuie sa o aveti la indemana, si care trebuie sa contina in mod obligatoriu si grasimi si proteine (ulei mult, pui, ton, branza) si cu 1/2 de bagheta integrala (de obicei pofta nu se duce imediat, insa odata ce incepe conversatia cu prietena si telenovela, vom vedea ca ritmul de infulecare incetineste pana se opreste)
• Evadarea din casa (mersul la plimbari foarte lungi) poate sa ajute enorm. Plecati fara bani, fara nici un fel de mancare, si nu va intoarceti in urmatoarele 2-3 ore, cand pofta va fi atenuata

Prevenirea crizelor

Acesta este un pas foarte dificil, ultimul pas. Odata ce stim cum sa le atenuam, odata ce avem incredere in noi insine, trebuie sa facem insa si acest pas.

Cum prevenim crizele? Trebuie sa sapam la radacina, sa eliminam cauza crizelor. Rationalizarea trebuie sa joace aici un rol dublu: incercam acum sa aprofundam cauzele (odata cu atenuarea crizelor vom fi mai calme, deci e mai usor sa meditam asupra acestui subiect) si in acelasi timp incercam sa aprofundam solutiile potrivite pentru noi insene.

De exemplu: trebuie sa ne dam seama cat din ceea ce vor parintii este rational. Aici intervine subiectul alimentatiei sanatoase.

Trebuie sa ne dam seama ca o dieta cu 1500 kcal pe zi este ceva normal chiar fara nici un fel de activitate fizica si trebuie sa vrem sa ajungem acolo. Prevenim deci crizele printr-o alimentatie sanatoasa, care sa elimine presiunea.

Mancam un mic dejun foarte bogat (500 kcal), dupa principiul ca trebuie sa mancam cat mai mult pana sa apucam sa ne razgandim.

Pranzul – din nou foarte bogat (aici e bine sa ne uitam si in jur, si sa mancam o portie normala dintr-o mancare normala). La cina e ok sa mancam la inceput mai putin, DAR NU AVEM VOIE SA SARIM CINA!

Trebuie sa ne dam seama daca reactia de infulecare provine dintr-un stres gen examene la facultate, etc. Daca motivul infulecarii este stresul, putem sa prevenim episoadele de criza invatand mai din timp, cautand ajutor la invatat si in fine, golind casa de alimente nesanatoase si usor de mancat in perioadele de examen (nici macar un bulimic nu poate sa manance grau crud, mult spanac crud, etc)

Cel mai important: trebuie sa nu pierdem din vedere ca nici bulimia nici anorexia nu sunt sanatoase. Amandoua ucid. Amandoua provoaca o stare de nefericire constanta. Trebuie sa vrem sa ne vindecam, sa ajungem la un echilibru si sa-l mentinem pe cat posibil!